Electrodul simplu ISE HI4007 pentru cloruri este un senzor potențiometric semi-celular găzduit într-un corp epoxidic. Componentele interne sunt izolate de probă printr-o membrană de detectare a clorurii de argint comprimate. Acest senzor de stare solidă necesită un electrod de referință separat pentru a completa sistemul de măsurare.

Electrozii simpli ISE Hanna sunt concepuți pentru utilizarea împreună cu electrodul simplu de referință HI5315. Acesta dispune de o joncțiune de tip conic. Geometria înclinată a conului din referință formează joncțiunea lichidă cu soluția de testare la vârful conului de joncțiune, producând un potențial de referință stabil și debite constante ale electrolitului în soluție. O simplă apăsare a porțiunii superioare ISE facilitează golirea soluției de umplere cu electroliți și înlocuirea acestora când este necesar.

Pentru ca HI4007 să măsoare cu precizie clorura, este important ca rezistența ionică a standardului și a probei să fie ajustată la o valoare constantă și mare cu rezistența ionică halogenată din soluția de ajustare (ISA). Soluția halogenată ISA asigură constanța coefiecientului de activitate astfel încât se poate măsura concentrația ionilor liberi de Br. Măsurând toate soluțiile cu rezistență ionică constantă, se reduc limitele de eroare dintre măsurători. Electrodul pentru Cl HI4007 poate măsura de la 50µM (1.8 mg/L) la 1M (35,500 mg/L).

Tabel de conversie pentru Cl^-

Caracteristici 

Module fixe de detectare - Intrumentele ISE de stare solidă sunt electrozi care detectează ionii liberi într-o soluție. Peletul de detectare cu comprimare, insolubil este atașat electrodului simplu pentru cloruri HI4007 printr-un modul de detectare fixat pentru facilitarea utilizării.

Corp epoxidic rezistent - Corpul sondei ISE pentru cloruri este construit din rășini epoxidice rezistente.

Mufă BNC - HI4007 dispune de o mufă universală BNC pentru conectarea simplă la orice aparat de laborator cu un conector de intrare BNC al unei sonde.  

Teoria operării

Un electrod senzor de stare solidă dezvoltă o tensiune datorată schimbului de ioni care are loc între soluție și membrana anorganică. Se produce un echilibru datorită solubilității foarte reduse a materialului membranar din probă. Când rezistența ionică a soluției este fixată prin adăugarea soluției ISA, tensiunea este proporțională cu concentrația ionilor liberi din soluție.