Infraroșu

Toate obiectele emit o energie radiantă în spectrul infraroșu (IR) care se încadrează între lumina vizibilă și undele radio.

Originile măsurătorilor IR pot fi urmărite până la prisma lui Isaac Newton și separarea luminii solare în culori și energie electromagnetică. În 1800, energia relativă a fiecărei culori a fost măsurată, dar abia la începutul secolului al XX-lea a fost cuantificată energia IR. S-a descoperit apoi că această energie este proporțională cu a 4-a putere a temperaturii obiectului.

Instrumentele care utilizează tehnologia IR există de peste 50 de ani. Folosesc aproape exclusiv un dispozitiv optic care detectează energia termică generată de obiectul vizat de senzorul IR. Acesta este apoi amplificat, linearizat și transformat într-un semnal electronic care la rândul său afișează temperatura suprafeței în grade Celsius sau Fahrenheit.

Măsurarea temperaturii cu un senzor cu infraroșu sunt deosebit de potrivită pentru zonele în care este dificil sau nedorit să se facă măsurători de suprafață folosind senzori de contact convenționali. Aplicațiile pentru termometrele IR includ testarea nedistructivă a produselor alimentare, a mașinăriilor în mișcare și a suprafețelor cu temperaturi ridicate.

O suprafață ideală pentru măsurători IR este un corp negru sau un radiator cu o emisivitate de 1,0. Emisivitatea este raportul dintre energia radiată de un obiect la o anumită temperatură și cea emisă de un radiator perfect la aceeași temperatură.

Cu cât suprafața este mai strălucitoare sau mai lustruită, cu atât sunt mai puțin precise măsurătorile. De exemplu, emisivitatea majorității materialelor organice și a suprafețelor aspre sau vopsite este în regiunea 0,95 și, prin urmare, este adecvată pentru măsurători IR.

Pe de altă parte, suprafețele din materiale foarte lustruite sau strălucitoare, cum ar fi oglinzile sau aluminiul, pot să nu fie adecvate pentru această aplicație fără a utiliza o formă de filtrare. Acest lucru se datorează altor factori, și anume, reflectivitate și transmisivitate. Prima este o măsură a capacității unui obiect de a reflecta energia în infraroșu, în timp ce a doua este capacitatea sa de a o transmite.

O altă preocupare importantă a măsurătorilor IR este câmpul vizual. Termometrele cu infraroșu măsoară temperatura medie a tuturor obiectelor din câmpul lor vizual. Pentru a obține un rezultat precis, este important ca obiectul să umple complet câmpul vizual al instrumentului și să nu existe obstacole între detector și obiect. Raportul distanță-țintă sau coeficientul optic este, prin urmare, un aspect important.

3 Articole

Setati descendent
pe pagina